vineri, 25 decembrie 2009

bb2

se pare ca in seara asta am chef de scris. ceea ce nu se intamplata foarte des. asa ca am sa scriu cateva din periperiile cu bb2. am facut analizele speciale destul de tarziu, adica prin noiembrie, rezultatele au iesit abia la inceputul lui decembrie si soc, toxoplasmoza a iesit pozitiva si la igg si la igm. cu toate ca avusesem boala candva in copilarie. ceva nu era in regula. asa ca mai refa analizele la alt laborator plus una in plus:indice de aviditate. alt stres si mai mare. din fericire am intalnit o dr. foarte cumsecade si mi-a recomandat un medic la sp. colentina, parazitolog. rezultatele au iesit dupa doua zile, la fel pozitive toate trei. in momentul ala chiar m-a apucat disperarea. am luat toate rezultatele si m-am dus la colentina, era singura mea speranta ca voi afla ceva clar. doctorita, o profesionista, de la inceput mi-a spus ca e aproape exclus sa am toxoplasmoza in prezent, iar igm era marit datorita anticorpilor existenti. dar ca imi recomanda totusi alta analiza, cea mai concludenta de fapt, o analiza genetica, testul PCR. si ma banuia de toxocara, alt parazit. facut si pe alea, la toxocara a iesit pozitiv, m-am mai linistit putin, pentru ca boala desi prezenta in organism nu afecteaza copilul deloc. in schimb poate afecta mama, asta e mai putin important la momentul asta. si surpiza dupa doua zile a iesit rezultatul de la PCR, care de obicei venea dupa 10 zile si era negativ. adica nu am boala. in sfarsit rezultatul mult asteptat. oricum la toate ecografiile de pana acum bb e in grafic. vom vedea pe 5 ianuarie alte amanunte.

A venit Mos Craciun

Mos Craciun a venit anul asta de vreo 3 ori. Prima data la cursul de dans, dupa o demostratie a copiilor a venit mosul. cadourile erau aliniate pe o masa iar mosul doar a facut oficiul de a le da copiilor dupa ce dna profesoara ii striga pe fiecare. s-a dus la mos, a luat cadoul si diploma si a stat si la o poza. a doua oara a venit la cresa, multe nu prea stiu, doar ca unii copii au plans, Cris nu a plans dar nici nu a spus poezie. iar a treia oara la mine la servici, era pe la pranz si obosise, ii era somn asa ca nici n-a vrut sa stea in brate, nici sa faca poze, de poezie nici nu se punea problema. la sfarsit s-a dus mai mult la insistentele mele si a luat niste dulciuri de la mos. bineinteles a venit si acasa, dar nu l-am intalnit pentru ca faceam baita :). cadouri multe, dulciuri si mai multe, o perioada cred ca restrictionam consumul de ciocolata. jucarii la fel, cateva hainute.

Craciun Fericit

craciun fericit de la bunici





marți, 1 decembrie 2009

incet

nu m-am gandit niciodata cat voi alapta copiluta. si uite ca incet incepe sa renunte la tz. parca nici nu-mi vine sa cred. ea care e atat de atasata, au fost momente cand nu ne intelegeam sa ma lase putin ca nu mai puteam, acum renunta singura. e de necrezut...ramasese seara la culcare, era un ritual, chiar ma gandeam cu groaza cum vom face cand va veni vremea. si uite ca ea stiut cel mai bine, intr-o seara a luat o carte de povesti sa citim. dupa ce am citit vreo 3 pagini a adormit, s-a intors cu spatele la mine si nani. am crezut ca visez, imi era si frica sa ma dau jos din pat sa sting lumina :). asta se intampla acum o saptamana. si asa noul a luat locul vechiului, in fiecare seara alegem alta carte de povesti, citim cateva pagini si adoarme. am mai ramas cu cele de noaaptea, doua la numar,dar sunt convinsa ca va veni dimineta cand ne vom trezi dupa o noapte fara pauze. ma bucur ca nu a trebuit sa o intarc brusc, sau sa ii repet de o mie de ori ca vrea si bb, sau alte minunatii. totul vine natural.

luni, 5 octombrie 2009

mda

n-am facut mai nimic in ultimul timp. nici macar urgentele nu reusesc sa le rezolv. in fiecare zi imi propun si ma vad la sfarsitul zilei ca n-am facut mare lucru. ma termina si starea de tot continuu, abia astept sa treaca saptamanile sa ajung pe la 14-16...sper sa ajung azi sa pun cartile in biblioteca :)).
miercuri sper sa ajung la dr. intr-un final m-am hotarat, acum totul e sa-l ajung sa-l vad sa-mi fac o parere. ma uitam dimineata pe dosarul de la cris si am vazut primul control la 5sapt si 4 zile. acum am 9 si n-am ajuns deloc. nu degeaba se spune ca la bb2 esti mai relaxata.

joi, 17 septembrie 2009

vineeeee

e oficial. vine bebe 2. aveam o banuiala, de fapt stiam dar vroiam o confirmare. am avut-o de sf. maria, doua liniute mai roz ca niciodata. si ca orice inceput e insotit de greturi, tot timpul. deja nu mai pot manca dulciuri, ceea ce pentru un om dependent e foarte rau. tre sa gasesc doctor, n-am nici o idee unde, dar as vrea tot pe la giulesti. vom vedea. azi noapte am visat ca nasc, ce tare s-a comprimat timpul :)). si nu stiam ce am...

joi, 27 august 2009

povestea alaptatului

daca tot a fost saptamana alaptarii am zis sa ma conformez si sa scriu, macar pentru mine, povestea noastra. e o poveste de succes dupa parerea mea. si continua inca :).
am nascut normal, cat am stat in spital bebelusa a stat in salonul copiilor. de` asa e politica spitalului, tu n-aveai nimic de spus. am nascut pe la 16.25 si am stat la perfuzii pana la 20.30. asa ca alaptatul de la 18 l-am ratat. e o regula sa se alapteze la 3 ore. urmatorul la 21 eram in pat, abia ma dusesera in salon, n-am reusit sa ma ridic. la 12 noaptea la fel am incercat mi-a venit rau si m-am asezat inapoi. dimineata ma trezesc cu mare bucurie ca ma duc sa vad printesa. era adormita, o ridic cu teama din patut, si ma duc la asistenta. o intreb cum se procedeaza. si ma apostrofeaza cu replica "pai ce n-ati vazut in filme?". am ramas interzisa. m-am dus in camera de alaptat, cred ca erau in jur de 15 mamici, unele stateau in picioare ca nu era scaune destule. scaunele dotate cu colac pentru protectia perineului, cica. stau in picioare, incerc sa o asez la san. il apuca, trage de cateva ori si adoarme. nah, zic asta-i buna. stau, astept, nimic. vine asistenta o trage de falcute, de manute, nici o sansa sa se trezeasca. asa ca stau cu ea in brate pana termina ceilalti bebelusi. la 9 dimineata doarme bustean nu vrea sa se trezeasca deloc. stau si ma uit la ea cat e de frumoasa. la 12 trage de cateva ori si adoarme. la 3 nu se trezeste. si dupa programul asta pana a doua zi la 12 cand ne externeaza. la externare am intrebat-o pe asistenta de ce doarme in loc sa suga si am aflat ca atunci cand plangeau li se dadea glucoza cu seringa. in masina adoarme cand ne urcam, dar se trezeste dupa 10 minute. m-am panicat si i-am dat sa suga ca alteceva nu stiam ce sa-i fac. se linisteste si adoarme. ajungem acasa si o dezbrac sa vad cum arata, pana atunci nu avusesem ocazia. asa mica era, imi era si frica sa o ating. dupa ce am ajuns acasa am alaptat-o la 2 ore, la cerere, uneori si mai devreme. a incet sa o doara burtica pe la 7 zile, nu dormea noaptea aproape deloc, ziua nu cred ca avea somn de 2 ore legate. de obicei sugea 25-35 minute si dormea 1.5 ore. primele doua luni jumate au fost foarte grele. dupa ce au trecut colicii a fost din ce in ce mai usor. si-a mai rarit din supturi abia dupa ce am inceput diversificare la 5.5 luni. tot nu dormea noaptea, se trezea la 2 ore sa manance, si cred ca pana la 1.5 ani tot asa a facut. la sfaturile unor persoane binevoitoare am cumparat lapte praf ca "poate nu e laptele bun" si din cauza asta o doare burtica. si acum am o punga prin dulap, mai mananc din cand in cand cu lingurita :). n-am folosit biberoanele decat pentru apa, dupa mine industria asta ar da faliment. la 1.8 ani a inceput gradinita, eu servicul si manca dimineata inainte sa plece, dupa amiaza cand o luam si noaptea de cate ori vroia. de fapt si acum tot cam in ritmul asta e. legat de alaptare am avut o singura problema pe la o luna jumatate cand a inceput sa ma doara un san si sa se inflameze. la sfaturile unor fete de pe forum am cumparat o pompa si m-am muls pana se golea. am luat cateva pastile de paracetamol si a trecut. furia laptelui m-a tinut vreo saptamana, era o binecuvantare cand sugea, in rest muls manual pana se detensiona sanul. acum ne confruntam cu altele. e prea mult, e prea mare, cand ai de gand sa o intarci, si altele asemenea. dar fiecare e cu alegerea lui, printesa noastra va alege cand si cum va zice stop.

mea culpa

am constat zilele trecute ca nu contez pentru unele persoane. persoane dragi pe care le consideram prietene. dezamagire mare...asa ca m-am hotarat sa renunt a mai da telefoane, sa ma interesez de ele. gata. am irosit destula energie si timp cu cineva care nu merita. de acum imi promit mie ca nu voi mai acorda incredere nimanui. nu se merita.
mea culpa dragelor. promit sa nu mai deranjez niciodata.

miercuri, 12 august 2009

sambata de sus


acum catva timp am fost la manastirea sambata de sus si am gasit acolo cateva vorbe care mi-au placut foarte mult.

marți, 11 august 2009

nu e corect

ieri stiam ca vom fi obligati sa ne luam liber 10 zile fara a fi platiti. am zis, super stau cu copiluta si asa nu ne ajunge timpul niciodata. trec peste partea ca voi lua jumatate din salariul de mizerie. azi alta. venim la servici dar fara a fi platiti, sau stam 8 ore si vom fi platiti 6. maine sa vedem ce mai apare.
dar nu e corect. sa-l vad eu pe unul de sus care e pus in situatia sa traiasca cu banii nostri.

miercuri, 15 iulie 2009

miercuri, 8 iulie 2009

povesti free

am gasit un blog de unde putem descarca povesti gratuit. asa ca diseara avem o poveste noua, si daca n-are rabdare sa asculte povestea poate colora carticica.

http://www.povestealuijester.blogspot.com

vineri, 26 iunie 2009

Despre ploaie

ea: mami de ce tuna?
eu: ca vine ploaia mami
ea: mami cine tuna?
eu: Doamne-Doamne mami, sa ne anunte ca vine ploaia sa intram in casa
ea: mami, Busu
eu: ce Busu mami?
ea: si Busu vine ploaia (ne spune ca).

dimineata ne imbracam sa plecam la gradi si eu la servici. eram in intarziere si cautam o fusta. imi arata una pe canapea pe care o luasem ieri.
ea: mami asta
eu: nu mami, aia am luat-o ieri si e murdara
ea: miroase...
eu: da miroase urat
ea: mami, cearta sefu`:)

sâmbătă, 13 iunie 2009

Daca ai stii

Daca ai sti,
cat de dor mi-e de Tine,
desi esti in inima mea
si cat de mare este tristetea
de a nu Te vedea
decat in visul meu.

Cat de mult imi lipsesti,
desi esti mereu cu mine
si cat de adanca este durerea
de a nu Te auzi
decat in gandurile mele.

Cat de greu imi este
cand Te caut in jurul meu
si nu Te gasesc decat atunci
cand vrei Tu sa Te pot afla.

aceeasi problema ca nu stiu cine este autorul, dar o sa caut .

vineri, 12 iunie 2009

Invata-ma


Invata-ma sa pot
sa nu doresc nimic
din ce-ar putea sa-mi fie o povara
in drumul pe carare.

Invata-ma sa pot
ca, printre suferinte
si bucurii, sa-naintez
biruitor
pe drumul inspre tine.

Invata-ma, de aceea
sa pot ierta,
ca Tine.



zilele trecute am facut ordine printre documente. si am gasit poezii care mi-au insotit adolescenta. doar ca nu am notat de cine e poezia.

marți, 9 iunie 2009

TRANDAFIRUL FĂRĂ SPINI

A fost odată un tânăr, pe nume Iacob. Încă din copilărie îşi dorise să vadă cândva un rege adevărat, împreună cu regina lui, cu prinţii şi prinţesele sale. Acum, că era mare, avuse în sfârşit voie să plece în lume. Călătorea prin munţi şi văi, prin multe sate şi orăşele.
De multă vreme era Iacob pe drumuri, până când, într-o zi văzu de departe strălucind turnuri aurii în Soare. Să aparţină oare unui palat împărătesc? Tânărul îşi iuţi paşii, până când ajunse la un zid înalt, care îi oprea privirile. Când reuşi să se caţere pe el, se bucură. Erau într-adevăr turnurile unui palat. Era situat într-un parc, în care, pe cât se putea vedea, creşteau cele mai frumoase şi mai rare flori. O asemenea măreţie şi frumuseţe nu mai văzuse Iacob niciodată. Se aşeză pe zid şi rămase acolo. Se auzi un sunet limpede. După cele 12 bătăi de amiază se deschise poarta aurită a palatului. Fiica împăratului, prinţesa Jolinde păşi afară. Pe cap avea o micuţă coroană de aur, şi era atât de frumoasă, încât Iacob nu-şi putea lua ochii de la ea. Ea păşi cu multă graţie prin grădina de flori. Când se auzi bătaia de clopot pentru ora următoare, se întoarse în palat.
Iacob dorea să o revadă pe prinţesă. O aşteptă plin de dor. Poarta aurită se deschise la aceeaşi oră înspre parc. În ziua a treia fu la fel.
- Cum să fac, să o văd pe prinţesă mai îndeaproape? se gândi el.
- I-aş sluji cu drag, dar cum să îndrăznească un simplu drumeţ ca mine, să păşească în faţa unei prinţese?
O voce îi întrerupse gândurile:
- De ce stai acolo sus şi te uiţi în aer? Nu ai nimic de făcut?
O bătrânică sta lângă zid şi se uita întrebătoare la el:
- Am o legătură cu vreascuri la marginea pădurii. Nu pot s-o duc mai departe, îmi vine prea greu.
Iacob coborî de pe zid. El ajută cu plăcere. Luă povara şi o duse până la căsuţa bătrânei.
- Mi-ar fi de folos un tânăr destoinic. Vrei să intri în slujba mea? întrebă ea.
Dar Iacob răspunse:
- Am văzut în parcul împărătesc cea mai frumoasă prinţesă din lume. Nu-mi doresc nimic mai mult, decât să-i slujesc ei, dar nu ştiu de unde să încep.
Bătrânica îşi clătină capul încolo şi încoace şi spuse:
- Eu pot să te sfătuiesc. În grădina palatului există tot soiul de flori, cu excepţia uneia ce nu creşte în ţara aceasta. Este vorba despre trandafirul fără spini. Prinţesa, care a crezut multă vreme că are cea mai frumoasă grădină din regat, nu-şi află pacea, de când a auzit de floarea aceasta. Ea ar vrea să o aibă.
- I-aş aduce-o eu, spuse Iacob, dar unde să o găsesc?
- Porumbelul cel alb, care locuieşte aici, cunoaşte locul. El zboară în fiecare dimineaţă până acolo şi se întoarce seara înapoi. Ca să mergi pe jos, este prea departe. Eu nu mai pot merge bine, dar tu mai eşti încă tânăr şi poţi să te încumeţi.
În zorii zilei următoare, Iacob aştepta afară. Când văzu porumbelul, încercă să-l prindă, dar el zbură imediat în înalturi şi-i spuse:
- Tu nu ai voie să mă prinzi, căci împărăţia mea este aerul şi vântul. trebuie să mă laşi liber, şi atunci îţi voi arăta drumul înspre trandafirul fără spini.
Şi porumbelul zbura înainte, iar tânărul drumeţ alerga după el. Când acesta obosea, porumbelul se aşeza lângă el; când se odihnea, zbura mai departe. În sfârşit ajunseră la un râu. pasărea zbură dincolo şi strigă:
- Vino şi tu, vino!
Dar băiatul nu ştia să înoate. Acest lucru îl observă mesteacănul cel mare, care creştea pe mal. El îşi lăsă crengile atât de mult în jos, ca băiatul să se poată prinde de ele şi să se poată avânta înspre celălalt mal.
Pe celălalt mal văzu flori pe care nu le mai văzuse niciodată. Porumbelul îşi scutură puternic aripile:
- Aici ai trandafirii fără spini.
Se avântă în înaltul cerului şi nu se mai văzu.
Iacob se aplecă înspre flori şi se bucură de frumuseţea lor. Arătau într-adevăr ca trandafirii, numai că florile lor erau cu mult mai mari, iar tulpinile nu aveau trandafiri. Rupse cu grijă una dintre ele. Vru să se întoarcă pe celălalt mal, dar de aici nu mai putea atinge ramurile mesteacănului. Trebuia să caute o altă cale, ca să treacă peste apă. Merse în susul râului. Abia după multă vreme găsi un loc unde râul era atât de îngust, încât putu să sară peste el.
Dincolo însă observă că trandafirul îşi pierduse prospeţimea. Se grăbi şi nu-şi îngădui nici o odihnă. Dar petalele se ofileau, şi cădeau una după alta.
În sfârşit ajunse la căsuţa bătrânei. Ea îl aştepta şi îl întrebă:
- Ei, ai găsit trandafirul fără spini?
- Da, dar s-a veştejit. Am făcut atâta drum în zadar, spuse Iacob trist.
- Nici un drum nu este în zadar, dacă mergi pe el până la capăt, spuse femeia. Iată, pe tulpină sunt trei pălăriuţe, înăuntru sunt seminţe. Poate reuşeşti să creşti flori noi din ele. dacă eşti pregătit să intri în serviciul meu, poţi să-ţi încerci norocul în grădina mea.
Tânărul rămase la bătrână. O ajuta la toate muncile grele şi îşi pregăti în grădină un strat cu pământ bun, puse seminţele înăuntru şi udă pământul de câte ori era nevoie. În primăvara următoare încolţiră primele frunze delicate, în anul următor planta crescu cu mai multă vigoare, dar abia în cel de-al treilea an se arătă un mugur. Iacob jubila. Osteneala sa fusese împlinită. Când, de Rusalii, floarea înflorise în toată splendoarea ei, o dezgropară cu grijă. Îşi luă rămas bun de la bătrână şi o luă pe drumul spre palat.
- Vreau să merg la Împărat! Spuse el.
Slujitorul care păzea poarta începu să râdă:
- Mulţi ar voi să meargă.
Dar când Iacob stărui şi spuse că are în coşul său o floare, ce nu se află în tot regatul, fu lăsat să intre şi condus în sala tronului. Împăratul privi cu uimire floarea pe care I-o arătă Iacob şi porunci să fie chemată prinţesa. Iacob se înclină adânc în faţa prinţesei şi spuse:
- V-am adus o floare pe care nu aţi mai văzut-o niciodată. Este un trandafir fără spini. Jolinde nu-şi mai încăpea în piele de bucurie.
- Ce frumoasă este, ce parfum deosebit are, strigă ea.
Luă mâinile lui Iacob într-ale sale şi îi mulţumi din inimă.
- Această floare, pe care mi-am dorit-o atât de mult, va primi cel mai de onoare loc din grădina împărătească. Eu însumi o voi îngriji. Vrei să mă ajuţi?
Cea mai mare dorinţă a lui Iacob se împlini. El avu voie să slujească prinţesei. Trandafirul fără spini fu plantat în parcul palatului. datorită bunei îngrijiri crescu şi se înmulţi. Şi deoarece înflorea în fiecare an de Rusalii, fu numit “Trandafir de Rusalii” ( bujor ).
Trandafirul de Rusalii fu bine păzit. Vreme îndelungată nu fu voie să fie plantat decât în grădina împărătească. Astăzi îl aflăm în multe grădini şi întotdeauna înfloreşte de Rusalii.
Christiane Kutik
sursa: cartea anotimpurilor

luni, 8 iunie 2009



"mami o foaie"








am si eu o "treaba" cu pozatul balariilor.
pui mic si-un perete de sare


ieri am fost la salina. am plecat devreme de acasa, sa nu fie aglomerat pe drum. pana acolo o gramada de filtre de politie, din cauza alegerilor iesisera sa prinda eventuali "turisti electorali :). ne inarmasem si cu rabdare ca stiam ca pe centura Ploiestiului se lucreaza. dar a fost bine, fiind weekend nu erau decat vreo 3 muncitori care dadeau la lopata. cand am ajuns cris adormise, dar s-a trezit cand am oprit. ne-am echipat repede si am coborat. jos, racoare, putina lume ca era devreme, aceeasi comercianti cu kichoshenii. produsele din sare, alea 3-4 sortimente sunt mai scumpe decat in buc. am stat vreo 3 ore, timp in care am alergat, jucat gol (fotbal), rontait la covrigi. cand am iesit in jur de 12, erau cel putin 200 persoane la coada. am dat o tura pe la grota miresii, baie n-am facut, din lipsa de inspiratie n-am luat costumatie de plaja. in drum spre calduroasa capitala am mai facut un popas in varf de deal la iarba verde. bine ca am reusit sa ne urnim, ca deja stresul era la cote inalte :).




marți, 26 mai 2009


seara de mai
am si uitat ca am inceput sa scriu pe aici. dar azi l-am gasit adaugat pe alt blog si zisei sa scriu doo cuvinte. chiar azi...a inceput prost ziua, nervi, incercari esuate de explicatii, neintelegere. sper sa o scot la cap. in fine...
a inceput minunea sa vorbeasca din ce in ce mai mult, sa faca corelatii. asa ca serile trecute cand am iesit cu ea in parc, dupa ce am iesit din scara se uita spre balcon si zice: pa tati, nu ne vede. nu era la balcon nimeni :).

duminică, 1 februarie 2009

dupa vreo ora am reusit sa-mi dau seama de ce nu vroia sa-mi afiseze floricica. lipsea un /p :). acum trebuie sa gasesc de unde o mut in partea dreapta. greu la inceput...