vineri, 11 iunie 2010

miercuri, 2 iunie 2010

poveste

incerc sa insirui aici amintiri din acea zi. super ziua, marti  11 mai 2010. de fapt am sa incep de luni, ca de atunci incepe aventura propriu zisa. pe la 5 dimineata ma trezesc niste contractii, iau un no-spa si ma mut in sufragerie pe canapea, niste frisoane dragute tin sa ma trezeasca de tot. pe la 8 plecam la reg. com., acolo stau vreo jumatate de ora timp in care tot cu contractii eram. ma aduce g. acasa si zic mai stau, poate e alarma falsa. de fapt incepuse travaliul si pana la o dilatatie mai mare contractiile sunt suportabile. la pranz ma duc sa o iau pe cris de la gradi si pana seara a fost liniste. cand a venit g. de la servici am facut ceva de mancare, parca presimteam ceva...marti, ora 5 dimineata, incep contractiile in forta. ma ridic i-au no-spa-ul ma mut in sufragerie. dar nimic de data asta, parca erau din ce in ce mai puternice. intre timp se face 7 si se trezesc si piticii, o imbrac pe cris de gradi, ma imbrac si eu, ne pupacim bine inainte de plecarea de acasa ii spun ca o sa plec la spital sa o aduc acasa pe bebelusa. plecam la gradi, pe drum de acasa pana la acolo 3 contractii tin sa ma lase "fara aer". ma gandesc asta nu-i a buna, tre sa ajung repede la spital sa vedem ce se intampla. o lasam la gradi, ne mai iubim putin ca deja nu mai puteam si plecam. de acasa pana la spital facem cam 15 minute, trafic nu era, ne hotaram intre doua contractii la al doilea nume, sa fie Andreea. tot am insistat eu cu Georgia dar n-a vrut d-l sot cu nici un chip. ajungem la spital, si ma duc la camera de garda dupa cum stabilisem cu dr. ma intreaba asistenta ce si cum ii spun ca am contractii la 5 minute, stau pe un scaun ca nu mai puteam sta in picioare. imi spune sa astept sa cheme un medic si ma da afara din camera de garda. incep sa ma panichez, ma si vedeam nascand pe hol intre toti tuciurii de acolo. o sun pe dr. si ii spun situatia dar imi zice sa astept sa ma consulte cineva si apoi sa o mai sun. ma cheama asistenta ma suie pe scaunul de tortura si ma consulta seful de sectie. numai ce-l aud dilatatie 6-7 si apasa apa. au, zic unde-i peridurala mea, stiam ca nu se mai monteaza dupa dilatatie 4. o sun pe dr. iar si vorbeste cu dr. care ma consultase, ii povesteste situatie cu un ton foarte glumet de ma si facea sa rad. imi face internarea, ma schimb cu rochita, ma ia infirmiera si ma duce la et. 2. noroc ca aveau lift :)).imi i-a tensiunea, aveam 10/4, recolteaza sange pentru hemograma si ma cazeaza intr-o sala de travaliu. de la giulesti stiam ca arata altfel 5 -7 fete intr-o camera fiecare suporta travaliul cum putea. aici o sala unde stateai singura, eventual cu asistenta care venea din 5 in 5 minute, monitorizat copilasul, adica atentie atat pentru mama cat si pentru copil. sa nu-mi vina sa cred, dupa toate cate auzisem prin presa...deci am ajuns pe la 9.00 in salon, tot cu contractii la 5 minute. la un moment dat ii spun asistentei ca apasa copilasul, ma urca masa si asteptam dr., dar parca nu mai venea. ii aud glasul ca prin vis, deja eram super obosita de la atatea contractii dese, imi rupe apa cu mana si ma anunta ca am dilatatie 10 si sa imping. acum incepe marea problema, de fapt si prima data tot aici s-a rupt filmul. ma straduiesc, nu pot, si toata lumea adica asistentele, dr. si infirmiera stateau si asteptau sa imping. ma chinui, nu mai zic de durere ca nu mi-a facut nici o injectie, nimic, oricum nu vroiam decat sa termin odata. aud la un moment dat hai ca se vede capsorul, mai incerc de doua ori si la 9.45 iata printesa. o claie de par negru, murdarica de vernix pe spate, tipa ca din gura de sarpe. adica, ce aveti cu mine de ma manevrati asa...o ia, o spala si o infasa si mi-o da o secunda sa o vad, de am zis ca nu-i adevarat. o ia si pleaca. intre timp se apuca dr. de brodat/insailat, si incep si eu sa ma vait, si sa o intreb la fiecare impunsatura de ac daca mai are mult, si cate fire, oricum asta a fost partea horor, toata operatiunea care a tinut o ora a fost facuta doar cu o anestezie cu xilina, adica nimic. la un moment dat imi spune dr. ca mai are 3 fire, rabd pentru 3 fire, si inca continua, ii spun doamna ati zis 3 cu asta ce mai faceti:)). zice asta e de frumusete:)), e daca-i pentru frumusete mai rabd:)) imi recoltase celule si sange din cordon pentru analiza Mirunei. termina de cusut, ma anunta cu nu s-a rupt colul, si mai felicita odata pentru frumusica ma muta in pat si pleca. de aici totul va fi minunat, a venit g. am stat de vorba, mai venea asistenta sa ma controleze, oricum m-am masat pe burta 2 ore continuu. m-a mutat in rezerva, super curata, singura, cu copiluta langa mine, de vis ce mai...pe la 4 dupa amiaza am reusit sa ma duc sa o vad, micuta noastra perfecta. m-am dus la alaptat la 9 si la 12 iar de dimineata la 6 mi-a adus-o in salon. a stiut sa suga de la prima incercare, am dormit impreuna in pat din prima noapte, la un moment dat stiu ca mi-a zis o asistenta ca ea nu e de acord sa dormi cu bebe in pat. dar am facut tot ce am stiut eu. ce m-a uimit a fost un anunt despre alaptare in care recomandau alaptarea pana la 2 ani. asa ca, toate multumirile si recunostinta mea sunt pentru dna dr. Manuela Predila si asistentele de la maternitatea Bucur. a treia zi ne-am externat la cerere, amandoua eram bine, Mirunica n-a facut icter, eu eram bine, la externare am aflat ca avem hemoglobina 10.5, deci fierul luat si-a facut treaba. si de atunci papam, somnic, iesit afara, dragalit cu surioara, cam asta e programul de zi cu zi. in concluzie viata e minunata cu 2 copilasi.