incet

nu m-am gandit niciodata cat voi alapta copiluta. si uite ca incet incepe sa renunte la tz. parca nici nu-mi vine sa cred. ea care e atat de atasata, au fost momente cand nu ne intelegeam sa ma lase putin ca nu mai puteam, acum renunta singura. e de necrezut...ramasese seara la culcare, era un ritual, chiar ma gandeam cu groaza cum vom face cand va veni vremea. si uite ca ea stiut cel mai bine, intr-o seara a luat o carte de povesti sa citim. dupa ce am citit vreo 3 pagini a adormit, s-a intors cu spatele la mine si nani. am crezut ca visez, imi era si frica sa ma dau jos din pat sa sting lumina :). asta se intampla acum o saptamana. si asa noul a luat locul vechiului, in fiecare seara alegem alta carte de povesti, citim cateva pagini si adoarme. am mai ramas cu cele de noaaptea, doua la numar,dar sunt convinsa ca va veni dimineta cand ne vom trezi dupa o noapte fara pauze. ma bucur ca nu a trebuit sa o intarc brusc, sau sa ii repet de o mie de ori ca vrea si bb, sau alte minunatii. totul vine natural.